Endometrioza, o boală în care structura endometrială se așază acolo unde nu ar trebui să fie, este cunoscută și sub numele de chist de ciocolată. Endometrul poate fi descris ca structura care căptușește interiorul uterului, care servește în fiecare lună drept pat pentru ovulul fecundat și care, dacă sarcina nu se produce, este eliminată prin sângerarea menstruală. În condiții normale această structură se găsește doar în interiorul uterului, dar, în funcție de diverși factori, se poate așeza în zone din afara uterului și poate da naștere endometriozei, care poate provoca diferite probleme de sănătate.
Pacientele cu endometrioză, care se manifestă prin simptome diferite, nu trebuie să își neglijeze controalele regulate pe tot parcursul vieții, iar pentru fiecare pacientă trebuie stabilit un plan individual de monitorizare și tratament.
Cum se diagnostichează endometrioza?
Endometrioza este considerată una dintre bolile greu de diagnosticat. Pentru a pune diagnosticul, medicul realizează mai întâi o anamneză detaliată și ascultă acuzele pacientei. Se efectuează apoi examenul ginecologic și ecografia. Durerea, sensibilitatea și mobilitatea redusă a uterului și a ovarelor constatate la examenul pelvin sunt date care pot sugera endometrioza.
Analizele de sânge se numără printre metodele auxiliare în diagnosticul endometriozei; cele mai frecvent solicitate sunt CA-125 și HE-4. Aceste analize nu se cer de rutină. Deoarece nu permit diagnosticarea directă a bolii, medicul le poate solicita doar ca investigații suplimentare. Valoarea CA-125 este de obicei crescută.
Atât ghidul național (Asociația de Endometrioză și Adenomioză), cât și societatea europeană de medicină a reproducerii (ESHRE) nu recomandă dozarea CA-125, deoarece valoarea va fi oricum crescută, o valoare mare va îngrijora și mai mult pacienta și nu va schimba tratamentul. HE-4 poate ajuta, în schimb, la diferențierea dintre o masă chistică ovariană benignă și una malignă. HE-4 poate fi crescut uneori și în leziunile numite borderline.
Deși imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) poate fi utilă în cazul afectării țesuturilor pelvine, este important ca interpretarea să fie făcută de un radiolog cu experiență. În timp ce chisturile de ciocolată de la nivelul ovarului sunt ușor de recunoscut la RMN, leziunile de endometrioză profundă pot fi trecute cu vederea.
Diagnosticul de certitudine al endometriozei se pune prin laparoscopie, care permite totodată evaluarea stadiului. Astăzi însă se evită frecvent operarea pacientelor cu endometrioză doar pentru diagnostic.
Cum arată endometrioza la ecografie?
La ecografie, endometrioza seamănă cu multe alte chisturi și este cel mai adesea confundată cu chisturile ovariene numite hemoragice, aflate pe punctul de a se rupe. În unele cazuri, chisturile mari de endometrioză pot semăna cu imaginea unui cancer ovarian și sunt ușor de recunoscut, mai ales la ecografie. Chisturile mari de ciocolată pot fi de asemenea vizualizate clar la ecografie.
Datorită ecografiei, pe lângă chisturile de ciocolată pot fi vizualizate și aderențele importante formate între uter, ovar și intestin, precum și nodulii endometriozici situați în intestin, rect și vezica urinară. Spre deosebire de chisturile ovariene, nodulii de endometrioză profundă apar ca leziuni dure, îndesate, foarte dureroase la mobilizare. Aceeași imagine se observă și în endometrioza cicatricei de cezariană, apărută în peretele abdominal anterior după o operație cezariană.
Contează aparatul de ecografie în diagnosticul endometriozei?
În timp ce ecografia vaginală este mai eficientă în diagnosticarea endometriozei ovarelor, a uterului și a structurilor din jur, pentru diagnosticarea endometriozei situate în organele din partea superioară a abdomenului (precum endometrioza cicatricei de cezariană din peretele abdominal anterior) se preferă ecografia abdominală.
Cu ecografia vaginală pot fi vizualizate clar uterul, ovarele și organele vecine. Se pot depista net atât chisturile de ciocolată din ovar, cât și leziunile de endometrioză profundă din organele vecine, precum intestinul (rectul) și vezica urinară.
Un aparat care oferă o imagine bună, are o rezoluție bună și permite, prin programe suplimentare, evaluarea volumelor și a fluxurilor ușurează evaluarea în timpul diagnosticului. Însă calitatea tehnologică a aparatului se află pe locul al doilea ca importanță. Cel mai important este ca persoana care efectuează evaluarea ecografică să fie instruită și experimentată în acest domeniu; altfel, diagnosticul poate fi ratat chiar și cu cele mai bune aparate.