Fibroamele, sau, cu celălalt nume, leiomioamele, sunt tumori benigne care apar în interiorul uterului și nu sunt maligne. Rar, fibroamele se pot transforma în sarcom, o tumoră malignă. Multe femei au fibroame într-o perioadă a vieții.
Deoarece fibroamele nu provoacă de obicei niciun semn, ele sunt observate cel mai adesea în timpul unui control ginecologic de rutină. Dimensiunile lor variază de la atât de mici încât nu pot fi văzute cu ochiul liber până la la fel de mari ca abdomenul unei gravide.
Nu se știe exact de ce apar fibroamele. Se consideră că predispoziția genetică, diferențele nivelurilor de estrogen și progesteron sau alți factori de creștere asemănători insulinei le ușurează formarea.
Fibroamele cresc întotdeauna?
În situațiile în care nu apare niciun semn sau disconfort, se preferă urmărirea fibroamelor și neintervenția. Aceasta deoarece transformarea malignă a acestor formațiuni este foarte rară; pe de altă parte, trebuie ținut minte că ele pot fi maligne.
Unele fibroame apasă mai ales pe stratul interior al uterului sau cresc direct în locul în care urmează să se implanteze embrionul și pot împiedica sarcina. De obicei cresc lent sau nu cresc deloc și rămân ani la rând de aceeași mărime. După menopauză, din cauza scăderii nivelurilor hormonale, pot regresa sau pot rămâne la fel, fără modificări de dimensiune.
Trebuie tratat orice fibrom pe care îl vedem?
În primul rând, nu este necesar să tratăm orice fibrom pe care îl vedem. Fibroamele de dimensiuni mici, care nu provoacă plângeri pacientei, sunt doar urmărite. Important este doar să nu se neglijeze controalele. Dacă după 45 de ani sau în perioada menopauzei apare o creștere a vitezei de dezvoltare a fibroamelor sau o modificare a aspectului lor, acest lucru trebuie neapărat discutat cu pacienta în vederea tratamentului.
Metode de tratament
Nu există o singură metodă de tratament pentru fibrom. Procesele de tratament variază în funcție de numărul, mărimea și localizarea fibroamelor și de semnele pe care le provoacă. În situațiile cu disconfort precum sângerarea menstruală abundentă sau presiunea pelvină pot fi preferate tratamente medicamentoase precum acidul tranexamic, progesteronii, medicamentele analogi de GnRH sau dispozitivele intrauterine care eliberează progestin.
Metodele care conservă uterul
Astăzi, datorită tehnologiilor avansate, tratamentele fibromului pot fi aplicate cu conservarea uterului. Unele dintre metodele folosite în trecut se puteau încheia cu infertilitate. Din cauza metodelor care includeau proceduri precum îndepărtarea întregului uter, după operație pacientele nu mai puteau avea copii.
Tratamentul fibromului se împarte în general în două: neinvaziv și minim invaziv. În metodele neinvazive nu se face nicio incizie pentru procedură, iar tratamentul cu traductor de ultrasunete de mare energie se aplică în timp ce pacienta se află în aparatul RMN. Prin imagistica RMN se stabilește exact localizarea fibroamelor și astfel undele ultrasonore pot fi direcționate direct spre fibrom. Fibromul se încălzește și se fragmentează. Este o metodă destul de nouă.
Cealaltă grupă este cea a metodelor minim invazive. Prin embolizarea arterelor uterine, agenții embolici sunt injectați în arterele care hrănesc uterul. Astfel fluxul de sânge spre fibroame este întrerupt și, în timp, ele mor.
Ablația prin radiofrecvență este și ea una dintre opțiuni. Energiile de radiofrecvență înaltă fragmentează fibroamele și micșorează totodată vasele care le asigură sângele. Această procedură poate fi realizată laparoscopic sau transcervical, pe cale vaginală.
Metoda cel mai des folosită pentru îndepărtarea fibroamelor din uter cu conservarea acestuia este procedura chirurgicală numită miomectomie, realizată prin chirurgie histeroscopică, laparoscopică sau robotică. În cadrul acestui tratament chirurgii ajung la fibroame prin vagin și col cu ajutorul histeroscopiei, iar în chirurgia robotică sau laparoscopică prin abdomen, și le îndepărtează.
La o femeie cu multe fibroame care nu cuprind întregul uter (mărimea fibromului este mai puțin importantă), conservarea uterului este posibilă prin folosirea împreună a acestor metode. La pacientele cu fibroame foarte mari, la care după miomectomie nu ar mai rămâne țesut sănătos în uter, sau la pacientele cu posibilitate de malignitate, opțiunea îndepărtării uterului trebuie neapărat discutată cu pacienta.
Fibroamele revin după tratamentul chirurgical?
După un tratament chirurgical bun, adică după o operație completă în urma căreia nu rămâne niciun fibrom, riscul de recidivă este scăzut, mai ales dacă s-a operat un singur fibrom. Dacă această operație a fost făcută la începutul vârstei reproductive, riscul crește, deoarece acea pacientă va fi mulți ani în perioada activă hormonal. Prin urmare, urmărirea regulată a acestor paciente este extrem de importantă.
Pentru informații mai detaliate despre fibroame puteți vizita site-ul meu https://miyomcerrahisi.com/.