Pe măsură ce se apropie menstruația, la 75% dintre femei apar unele plângeri legate de nivelurile hormonale care se schimbă. La jumătate dintre aceste femei plângerile sunt ușoare și nu afectează viața de zi cu zi. La cealaltă jumătate apar plângeri mult mai serioase, inclusiv depresia. Plângerile premenstruale pot fi fizice sau psihice și pot fi influențate de diferențele culturale. SPM este rezultanta unor fenomene atât fizice, cât și psihice. Studiile arată că la femeile venite din culturi diferite apar plângeri diferite. În timp ce la femeile din Extremul Orient cea mai frecventă plângere este durerea, în societățile occidentale dezvoltate depresia este semnul cel mai des întâlnit. Plângerile care afectează negativ viața socială și care apar în fiecare lună pot duce chiar la pierderea încrederii femeii în sine.
Semne fizice
La aproape toate femeile care prezintă semne de SPM se constată sensibilitate la nivelul sânilor și o ușoară creștere trecătoare în greutate. Celelalte semne pot fi enumerate ca tulburări ale aparatului digestiv, dureri de cap, erupții, dureri musculare și articulare, slăbiciune, sângerări ale gingiilor, palpitații, tulburări de echilibru, bufeuri, sensibilitate excesivă la sunete și mirosuri, agitație, insomnie. Faptul că menstruația este dureroasă sau abundentă, adică dismenoreea, nu este considerat SPM.
Semne emoționale
Hipersensibilitatea emoțională se întâlnește foarte des în SPM. Pot apărea multe stări de dispoziție diferite, de la depresie la neliniște și la o iritabilitate excesivă. La unele femei poate apărea o ușoară pierdere a memoriei. Tulburarea de concentrare nu este o situație rară în SPM. Starea de depresie, neliniște și tensiune întâlnită la unele femei se numește tulburare disforică premenstruală (TDPM).
Cauze
Studiile menite să descopere cauzele SPM nu au reușit să pună pe deplin în evidență factorii care stau la baza acestui tablou. Există însă unele teorii. Atunci când se administrează anumiți hormoni care suprimă ovulația, semnele SPM se reduc. Potrivit acestui fapt, hormonii reproducerii ar putea provoca SPM, însă nu s-a explicat care este acest rol. Există dovezi puternice că SPM apare ca urmare a acțiunii comune a acestor hormoni cu anumite substanțe care asigură transmiterea în nervi. Substanțele cel mai des incriminate sunt cele numite GABA și serotonină. Unii cercetători, în schimb, cred că o tulburare a echilibrului dintre calciu și magneziu duce la tabloul SPM. Distribuția acestor două minerale în corp poate provoca tabloul influențând comunicarea dintre celulele nervoase. Acești cercetători susțin că la femeile cu SPM lipsa magneziului sau excesul de calciu creează plângerile. O altă cauză propusă în apariția SPM sunt hormonii de stres. Excesul acestor hormoni poate face ca plângerile să fie trăite mai intens. În apariția SPM sunt incriminați aproape toți hormonii și substanțele secretate în organism. Însă nu s-a găsit o cauză dovedită.
La cine apare
SPM este o situație întâlnită în toate culturile din lume. Într-un studiu, semne de SPM în diferite grade au fost întâlnite la 88% dintre femei. Odată cu înaintarea în vârstă, intensitatea plângerilor scade, însă odată cu numărul copiilor intensitatea crește. Plângerile se întâlnesc mai des și la femeile a căror mamă are SPM. SPM poate crește și intensitatea unor boli. De exemplu, la femeile care au migrenă, o mare parte dintre crize apar în perioada dinaintea menstruației. De asemenea, la persoanele cu diabet, nivelurile glicemiei și nevoia de insulină prezintă schimbări în perioada dinaintea menstruației. Crizele de astm apar mai des și multe boli cronice cunosc acutizări. În această perioadă se tulbură armonia persoanei cu cei din jur și se pot strica relațiile cu oamenii cu care are de-a face la muncă sau acasă și cu copiii săi. La fetele tinere aflate la pubertate poate crește tendința spre sinucidere. Pot apărea tulburări de alimentație.
Diagnostic
Diagnosticul SPM nu se bazează pe semne pozitive. Cea mai sigură cale pentru diagnostic este notarea plângerilor timp de 2-3 luni și acordarea unui punctaj intensității lor. Plângerile trebuie separate în fizice și psihice și trebuie notat în mod regulat când încep și când se termină.
Tratament
Deoarece cauza SPM nu este cunoscută cu exactitate, nici tratamentul său nu este sigur. În această privință există abordări terapeutice foarte diferite. Alimentația: Există rapoarte potrivit cărora mâncatul în cantități mici și des reduce plângerile. În perioada dinaintea menstruației, consumul de fructe și legume proaspete, evitarea cărnii roșii și a grăsimilor solide și neconsumarea alimentelor care conțin aditivi pot fi uneori de folos. De asemenea, reducerea consumului de cofeină și alcool poate fi de folos. Mișcarea: într-un studiu s-a constatat că SPM se întâlnește mai des la femeile care nu fac mișcare. O plimbare zilnică de 30 de minute poate fi de folos. Calciu și magneziu: Există un studiu care arată că un aport zilnic de 1200 mg de calciu reduce la jumătate plângerile după 3 luni. La unele femei s-a obținut un beneficiu din aportul de magneziu. Însă în această privință încă nu există date sigure. Vitamine: Deși s-a susținut că vitaminele A, E și B6 provoacă SPM, nu există nicio dovadă sigură. Printre celelalte opțiuni de tratament pot fi enumerate medicamentele legate de metabolismul serotoninei, medicamentele hormonale, medicamentele psihiatrice precum antidepresivele și anxioliticele, diureticele și hormonii masculini, însă niciunul dintre acestea nu are un beneficiu dovedit. Printre celelalte abordări terapeutice rare se numără psihoterapia și acupunctura.