Este un tip de boală întâlnit mai ales la vârsta fertilă, care apare uneori ca un chist de ciocolată descoperit întâmplător și care nu provoacă nicio plângere, iar alteori ca o boală ce necesită intervenție chirurgicală fără ca o ușurare însemnată să poată fi obținută. Această boală, a cărei cauză nu se cunoaște exact, începe atunci când stratul de endometru din interiorul uterului se așază în alt loc și provoacă în acea zonă, întocmai ca în interiorul uterului, îngroșare și desprindere însoțită de sângerare.
Factorii de risc ai chistului de ciocolată
Prezența endometriozei în familie, apariția menstruației înainte de 11 ani, intrarea târzie la menopauză, menstruațiile dese, menstruația care durează mai mult de 7 zile, sângerarea menstruală abundentă, anomaliile uterine din naștere, consumul mare de carne și de alimente grase, nașterea copiilor la vârste înaintate, faptul de a fi înaltă, slabă și cu pielea deschisă, infertilitatea, rasa albă, consumul mare de cofeină, statura slabă și înaltă se numără printre factorii de risc.
Care sunt semnele endometriozei?
Semne precum menstruația dureroasă, durerea cronică inghinală, contactul sexual dureros, infertilitatea, diareea și constipația, sângerarea anală, sângele în scaun, menstruația neregulată, petele de sânge dinaintea menstruației, urinarea dureroasă și cu sânge pot fi vestitoare ale endometriozei. La unele femei cu endometrioză poate să nu existe niciun semn; diagnosticul se pune prin ecografie sau prin vizualizare în timpul unei operații.
Cum se pune diagnosticul de endometrioză?
După plângerile pacientei se fac consultul ginecologic și ecografia. În timpul examenului pelvin, sensibilitatea, exprimarea durerii și mobilitatea limitată a uterului și a ovarelor pot face să ne gândim la endometrioză. Uneori, în timpul examenului cu valve, se pot vedea în spatele colului uterin leziuni nodulare albastru-violet; acest semn simplu arată prezența, în țesuturile profunde ale pelvisului, a endometriozei profunde infiltrative (care prinde și înaintează în structurile din jur). De aceea, examenul pelvin cu valve este foarte important pentru punerea diagnosticului. O altă metodă alternativă sunt analizele de sânge. Cel mai adesea se cer Ca 125 și Ca 19-9. Însă sensibilitatea acestor teste în recunoașterea endometriozei este scăzută și ele se cer doar ca analize suplimentare. Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) este utilă mai ales în situațiile numite endometrioză profundă, în care endometrioza prinde țesuturile profunde ale pelvisului. Diagnosticul sigur de endometrioză se pune prin biopsie de țesut făcută cu laparoscopia. În timpul laparoscopiei, endometrioza poate fi apreciată ca ușoară (stadiul 1-2) și severă (stadiul 3-4).
Cum se tratează endometrioza?
Endometrioza nu este o boală care să poată fi tratată definitiv și înlăturată complet. Tratamentul endometriozei se împarte în 2 metode: tratamentul medical (medicamente) și tratamentul chirurgical. În tratamentul medicamentos, scopul este ca, prin crearea unei stări cu estrogen scăzut, să fie ținute în frâu leziunile de endometrioză, să se reducă inflamația și să se oprească înaintarea leziunilor. Tratamentul medicamentos cuprinde analgezice, pilule contraceptive, medicamente cu progesteron specifice tratamentului endometriozei, dispozitive intrauterine cu progesteron (steriletul), injecțiile lunare sau la 3 luni pe care le numim analogi de GnRH și inhibitorii de aromatază. În tratamentul chirurgical se urmărește refacerea anatomiei normale, desfacerea aderențelor, îndepărtarea chisturilor ovariene cu cât mai puține daune pentru țesutul ovarian rămas, arderea cu electrocauterul sau excizia focarelor de endometrioză de pe peritoneu și, dacă există, îndepărtarea nodulilor de endometrioză profundă. Aplicarea unui tratament medicamentos după operație poate întârzia reapariția simptomelor.