Dimensiunile lor și problemele pe care le provoacă pot fi diferite de la o persoană la alta. Fibroamele, întâlnite la una din patru femei, pot fi observate cu ușurință la un consult ginecologic regulat.
La femeile care nu fac un consult ginecologic regulat, pentru ca fibromul să fie observat trebuie să apară semne evidente. În acest punct, locul, tipul și modul de creștere al fibromului determină felul în care se vor manifesta semnele.
TIPURILE DE FIBROM
În stabilirea tipurilor de fibrom, zonele în care se află fibroamele sunt deosebit de importante.
FIBROMUL SUBSEROS
Fibroamele care se dezvoltă pe partea exterioară a uterului și pe peretele uterin se numesc „fibroame subseroase”. Aceste fibroame cresc rapid spre exterior. Din cauza creșterii rapide, aceste fibroame, care creează o senzație de presiune în zona în care se află și în jurul ei, duc la apariția durerilor pelvine.
FIBROMUL INTRAMURAL
Fibroamele care cresc în stratul mijlociu al uterului și își continuă dezvoltarea în interiorul peretelui uterin se numesc „fibroame intramurale”. Creșterea acestor fibroame poate duce la prelungirea ciclului menstrual, la sângerare și la durere.
SUBMUCOS
Fibroamele care cresc sub stratul interior al uterului se numesc „fibroame submucoase”. Aceste fibroame cresc repede și pot provoca sângerări foarte abundente.
Dacă aceste fibroame, care împiedică sarcina și pot duce la eșecul tratamentelor de fertilizare in vitro, sunt observate la planificarea unei sarcini, prioritatea trebuie acordată îndepărtării fibromului printr-o intervenție chirurgicală.
FIBROAMELE PEDICULATE
Dacă fibromul crește în afara uterului printr-un pedicul, atunci se numește „fibrom pediculat”. Dacă, în timpul creșterii, fibromul se răsucește în jurul pediculului pe care se află, în țesutul fibromului apare necroză din cauza întreruperii fluxului sanguin, ceea ce poate provoca dureri puternice. În această situație, fibromul trebuie îndepărtat printr-o operație de urgență.
TRATAMENTUL FIBROMULUI
Tratamentul fibromului diferă în funcție de caracteristicile fizice ale persoanei, de numărul de fibroame pe care le are, de dimensiunile, locul și viteza de creștere a acestora.
Cea mai sigură metodă cunoscută în tratamentul fibromului este îndepărtarea fibroamelor printr-o operație chirurgicală. La paciente selectate, prin tehnici diferite precum tratamentul medicamentos sau blocarea vaselor care merg spre uter, creșterea fibroamelor poate fi oprită și neplăcerile pe care le provoacă pot fi prevenite.
Dacă persoana dorește să rămână însărcinată sau să facă un tratament de fertilizare in vitro, se recomandă ca fibroamele să fie examinate foarte amănunțit și, dacă se consideră că vor crea o problemă în sarcină, să fie neapărat îndepărtate. La femeile care se apropie de menopauză, după aplicarea tratamentelor care vor rezolva problemele provocate de fibrom, fibroamele pot fi urmărite în perioada menopauzei, deoarece se știe că în această perioadă fibroamele se micșorează.